Unul dintre aspectele care mă încântă cel mai mult la viața în Cluj este că ai posibilitatea să iei o pauză de la viața urbană și să te retragi, chiar și numai pentru câteva ore, într-un loc liniștit, sa fii înconjurat de verdeață, pe scurt, să petreci „quality time” (cum ne place să-l etichetăm mai nou) în natură.

Exact asta am făcut ieri, când am simțit nevoia să iau o pauză de la aglomerația din oraș. După părerea mea toată lumea are nevoie de acest tip de escapde, să le numesc așa, în care pur și simplu te deconectezi de la toate problemele, adică de la zumzetul din exterior, și te bucuri de câteva secunde de liniște.

Aș putea să merg un pas mai departe și să zic ca timpul petrecut în natură ne oferă ceva mult mai prețios. Este vorba despre acele momente când rămâi efectiv uimit de frumusețile pe care aceasta are să ți le ofere. Stai și admiri ceea ce se află în fața ta, asculți liniștea și atunci se întâmplă: pentru câteva secunde, doar câteva, creierul tău ia o pauză. Iese din vârtejul continuu al gândurilor care nu se mai opresc, care nu te lasă să te odihnești.

Pe românește spus: te lovește frumusețea naturii în așa fel, încât rămâi atent asupra ei și poți să te bucuri de liniște.

Vorbeam în articolul trecut de faptul că este nevoie să ne iubim țara și este nevoie să o iubim acum, cât mai mulți. Ei bine, cred că este un lucru foarte ușor să iubești România, tocmai pentru că are să îți ofere multe astfel de momente. De când eram mică îmi amintesc cum mergeam cu ai mei pe munte, cu tata mai ales am avut norocul să ajung în locuri absolut superbe, iar când ajungeam acolo, în vârf de munte, ascultam liniștea, priveam în depărtare, în orice direcție voiam și vedeam cât poate fi de frumoasă țara asta, era greu, foarte greu să n-o iubesc.

Revenind la excursia făcută recent la Tarnița, pot să spun că mi-am reîncărcat bateriile cu o doză mare de aer curat și multă, multă liniște. Poți să spui că am dezvoltat o obsesie pentru acest cuvânt – liniște. Pot să îți dau dreptate, cred că nevoia de liniște este una firească pentru natura umană.

Poate că în prezent ne îndepărtăm puțin prea mult de aspectele cu adevărat importante ale vieții sau poate că ne-am obișnuit să le prețuim doar atunci când, odată cu vârsta, realizăm că sunt puține lucruri care să se compare cu bunăstarea noastră interioară. Mă întreb cum ar fi dacă am realiza asta mai repede, dacă de mici am fi educați să prețuim alte valori.

În fine, să nu o lungesc prea mult, vreau să vă îndemn cu drag să vă luați doza de aer curat, doza de liniște și să vă îngăduiți mai des „momente de respiro” de la tot ce înseamnă zgomot exterior.

Acum mi-am adus aminte de ceea ce ne-a spus unul dintre profesorii de geografie din generală: „Este frumos să vizitați cât mai multe locuri prin străinătate, dar vă încurajez să vă plimbați puțin și prin Românica noastră că este foarte frumoasă.” Mare dreptate avea.

 

Am uitat să menționez că mi-am făcut un nou prieten care nu se mai dădea dus 🙂